Experiente - Relatari (1)



Cris

Am trait inaltarea si eliberarea cu Ayahuasca 1
Aviz amatorilor de senzatii tari. Ayahuasca nu este pentru oricine. Nu iti da ce vrei ci
iti da ce ai nevoie. Desi nu am crezut, muzica este deosebit de importanta. Muzica
te dizloca. Nu va hazardati sa luati singuri. Apelati la o persoana cu experienta.
Este o traire deosebit de intensa. Eu m-am documentat foarte mult si credeam ca
sunt in stare, dar cand a venit tsunami-ul acela de pura energie nu mai stiam ce sa
fac...m-a chinuit putin EGO-ul pana am abandonat.

In randurile de mai jos am relatat experienta mea personala si intelegerile pe care
eu le-am avut in urma primului contact cu ayahuasca. Fiecare poate sa
experimenteze altceva, alte nivele de intelegere. Am incercat sa dau ceva sfaturi
celor care vor sa incerce si am vorbit celor care au intrebari existentiale si cautari
spirituale. Repet ca fiecare va experimenta ceea ce are nevoie nu ceea ce isi
doreste asa ca te invit sa ma citesti detasat.
Esentiale sunt relaxarea, abandonul, atentia sustinuta si constientizarea.
Sa abandonez a inseamnat sa renunt la tot ceea ce credeam ca stiu ca sunt. Chiar
daca am stiut (la nivel rational) ca sunt Observatorul a trebuit sa renunt la acest
crez. Credinta fara traire este mentala. Iar orice credinta mentala formeaza cojocul
numit EGO. Relaxarea profunda de care am avut nevoie ca sa fiu capabil de
abandon a inseamnat sa simt, nu sa vreau. In momentul abandonarii totale
(constient si atent) am vazut EGO-ul in toata ¨maretia¨ lui.
Deci totul pleaca de la relaxare profunda, iar relaxarea profunda este usor sau dificil
de obtinut in functie de nivelul de conditionare in forme. Si in functie de nivelul de
atasare (de identificare) cu mai multe forme cu atat mai greu intervine
abandonul...iar pana am reusit m-am distrat putin . Pe fondul relaxarii profunde
care a fost prima faza, abandonul a fost cea de-a doua faza.
A treia faza este Atentia ca sa nu te pierzi in detalii ... cum ar fi formele vizuale. Poti
sa fii in stare de abandon, dar gura casca. Multi vaneaza aceste vizualuri care apar
in timpul unor astfel de experiente. Dar scopul e de departe acesta. Cu cat pierzi
mai mult timp ¨gura casca¨ cu atat pierzi sansa sa intelegi ceva. Am pierdut si eu
putin vremea caci trairea este coplesitoare, mai ales la prima experienta. Dar in
transele puternice nu ai ce sa cauti cu intentia de atentie sau relaxare, tot ce poti
face e sa te lasi dus, sa te lasi in voia ayahuascai. Am incercat sa fiu atent asa cum
stiam eu dar cand veneam cu intentia pe mine (corpul fizic si mental) tot ce iesea
erau zmucituri violente caci ayahuasca incerca sa ma dizloce de mine, iar eu cu
intentia mea ma opuneam. Asa ca m-am lasat prins in vizualul plin de filamente si
fractali de lumina si culoare care pulsa, se onduia si vibra in ritmurile si spatialitatea
muzicii. Dar dupa o perioada m-am acomodat si am reusit sa curg atent si constient
in acel ocean de energie.
Si astfel am inteles scopul meditatiei. Care este invatarea Relaxarii, a Abandonului
si antrenarea Atentiei sustinute. Sunt sigur ca daca nu aveam putin ¨antrenament¨
cu meditatia nu as fi reusit sa scot din aceasta experienta tot ce am scos. Si daca
eram si mai bine ¨antrenat¨ scoteam si mai mult. Scopul este acelasi si in meditatie
si cu Ayahuasca si anume invatarea de A FI prin eliberarea de conditionari (EGO).
Diferenta dintre meditatie si o experienta pe Ayahuasca este ca in meditatie
destrami EGO-ul putin cate putin si poate sa dureze destul de mult pana te eliberezi
(depinde de sarguinta si devotamentul cu care practici corect), pe cand cu
Ayahuasca vezi animalu’ cu totu si ai sansa Eliberarii (daca esti pregatit). Dar sunt
complementare. Ayahuasca iti poate arata Cine Esti, daca practici corect si constant
meditatia pentru motívele enuntate mai sus. Dar oricat de nepregatit ai fi
Ayahuasca iti da ceea ce ai nevoie ca sa cresti de la nivelul la care te afli. Si oricat
de pregatit crezi ca esti tot nepregatit vei fi pentru ca nu ai cum sa te pregatesti ca
sa controlezi o asemenea explozie de energie.

Cum a fost (la mine):
In total am avut parte de 3 sedinte consecutive. In prima sedinta nu am reusit mai
mult decat cateva reprize de relaxare profunda. Nu am reusit sa intru cu toate ca
am luat in timp de 3 ori portia normala (Ayahuasca iti da ce ai nevoie in momentul
respectiv) si dupa cum aveam sa-mi dau seama a fost pregatirea pentru
urmatoarea sedinta. A doua sedinta a fost…wow . A fost suficienta o singura portie
si am intrat dupa 45 de minute. Experienta a durat cam 5 ore cu doua varfuri mai
puternice, dar starea meditativa cu intelegeri profunde am avut-o pe tot parcursul
zilei urmatoare.
Surescitat am abordat total gresit a treia sedinta care a rezultat intr-un bad trip de
vreo 12 ore. Bad trip este impropriu spus pentru ca este greu, te chinuie, dar in
esenta este plin de invatatura.

In experienta intaltatoare din a doua sedinta m-am detasat complet de
conditionarile corpului mental. Eram supra Eu-ul, Observatorul. E ca si cum as fi
facut un pas in spate si ma uitam de undeva de sus la costumul de care tocmai ma
detasasem. Mi-am vazut ¨costumul¨ cum se agata de viata cu toata vorbaria inutila,
cu scopurile si planurile inutile de viitor, contrazicerile, fricile si temerile, cu nevoia
de a-si apara convingerile, de a avea dreptate. Iar Eu priveam si ma minunam cat
de bine sunt, cat de bine am fost, cat de perfecti si completi suntem si am fost cu
toti dintodeauna. Dar am inteles ca tot ce te scoate din starea de relaxare si
abandon sunt iluziile Ego-ului cu care ne identificam. Am inteles ca ne chinuim caci
suntem orbi (nu ne vedem asa cum suntem cu adevarat). Asta inseamna
conditionarea umana, a corpului fizic, dar inca nu inteleg de ce suntem asa. De ce
ne nastem in iluzie (conditionati)? Trebuie sa cautam sa invatam SA FIM, nu sa
vrem. Eckhart Tolle are dreptate. Stiam si inainte ca are dreptate, dar acum AM
INTELES. Intre cele doua transe eram in transe mai usoare, de intelegere a trairilor
avute. Incercam sa gasesc cuvintele cu care sa iti exprim cel mai bine trairea avuta.
Si mi-a iesit o fraza simpla: ¨Cine a inteles nu vorbeste¨. Pentru ca cine A INTELES,
stie ca orice mod de comunicare verbala pentru a explica cuiva care este conditonat
ce este Eliberarea este inutila. Oricat de bun orator as fi (si mai bun ca Eckhart Tolle
nu cred ca as putea fi) nu as putea sa te fac sa intelegi ceva atat de profund prin
rational. Caci rationalul creaza forme. Cu alte cuvinte, nu ai cum sa vezi exteriorul
cutiei cat timp esti inauntrul ei. Am inteles de ce e bine sa nu dam frau dorintelor.
Dorintele creaza atasamentele care creaza forma (iluzia) de care trebuie sa ne
eliberam. Buddha are dreptate  . Suntem toti fiinte ilumínate trebuie doar sa
realizam asta, iar placerile senzuale si alte forme de atasamente sunt capcanele
iluziei. Din pacate e difícil de inteles sacrificiul aparent al renuntarii la placerile
senzuale, si poate fi un sacrificiu, atata timp cat Observatorul nu face acel pas in
spate, adica cat timp este prins inconstienta si se identifica cu conditionarea
corpului fizic si mental. Daca nu faci acel pas in spate poti sa duci o viata de
abstinente fara ca sa obtii Eliberarea. Pentru ca trebuie vazut si inteles scopul si
legaturile dintre atasamente si EGO. Abia atunci dorintele nu-si mai au sensul si
renunti la ele fara sa le inhibi pentru ca atunci realizezi ca orice emotie traita prin
prisma conditionarii umane este mult limitata fata de sentimentele care le traiesti in
starea de A FI eliberat de conditionarile mintii , de greutatea si durerea corpului
fizic. Pot sa traiesc cat de bine si relaxat pot dar A TRAI este una, A FI este altceva.
Dupa Eliberare m-am intors in corp (Observatorul) si am trait purificarea,
vindecarea fizica. A fost o explozie de energie pura pe care am simtit-o in fiecare
celula apoi toata energia din fiecare celula s-a unit intr-un boom maxim in tot
corpul.
Am zis ca ¨Cine intelege nu vorbeste¨ dar iata ca am facut ceva galagie pentru
prietenii spirituali. Sper sa nu va fie o piedica. Daca vrei sa intelegi SIMTE-TE in
stare de profunda relaxare si detasare. Iti recomand meditatia corecta si
ayahausca.
Poate unii ma inteleg, alti poate nu. Poate altii cred ca aberez, oricum nu conteaza
. Important este sa descoperi CINE(CE) ESTI. Ti-as dori sa te eliberezi pentru ca te
iubesc. Stiu ca suna hippie-dippy flower power si eu chiar nu obisnuiesc sa ma joc
usor cu astfel de cuvinte, dar am vazut ca in esenta suntem iubire si pace sublima,
iar eu pentru prima oara in viata mea am experimentat iubirea si compasiunea
neconditionata fata de mine insumi si fata de semenii mei. Si chiar daca nu sunt
capabil sa fiu asa cum am descris, ma accept ca stiu ca asta e limitarea
conditionarii umane, dar acum stiu ca avem potential prin insasi esenta naturii
noastre.

A treia sedinta am abordat-o ca un copil naiv grabit sa se bucure de o jucarie si nu
am fost pregatit pentru ce urma sa vina. Am gresit si ca m-am exprimat prea
repede, in stare de sensibilitate si receptivitate maxima m-am pus sa-mi scriu si sami
fac publice impresiile imediat dupa acea experienta inaltatoare si frumoasa si
am primit toata indoiala, gandurile si judecatile celor carora le-am trimis si m-am
descentrat teribil. Trebuia sa stau mental linistit si sa am rabdare. Apoi ma
gandeam ca dupa experienta din noaptea trecuta acum voi avea parte de ceva si
mai exploziv si inaltator. Mi-am facut asteptari care s-au transformat in frustrari.
Dupa aproape doua ore de plutit in vizual am iesit si am spus ca nu mai vreau. Am
oprit muzica si am zis ca ma culc. Am avut aroganta sa cred ca pot face ce vreau,
ca detin puterea de a controla. Si atunci ayahuasca mi-a dat sa-mi treaca. Mi-a
aratat adancurile din mine. M-a bagat in formele conditionarii pe care le-am vazut
din exterior cu o noapte inainte. Nu mai reuseam sa gasesc relaxarea si acceptarea
si cu cat imi doream sa se termine cu atat se prelungea totul. M-am chinuit in
intuneric vreo 12 ore, in contradictii despre tot, despre mine…totul se naruia si
nimic nu mai avea sens. Cautam intelegerea si eliberarea avuta in experienta
anterioara, dar tot ce am primit au fost flashuri din memorie si zbucium interior
amplificat de zeci de ori. Nu a fost vorba de vizual grotesc cum experimenteaza unii
ci doar tortura la nivel emotional. La fel cum a fost cu o noapte inainte ayahuasca
mi-a aratat ca nu am nici o putere de decizie in fata ei. M-a umilit si parca imi
spunea : ¨Ba baiatule, ieri te-am inaltat si ti-am aratat cine esti, acum te cobor sa-ti
arat problemele care le ai¨. A fost greu si epuizant.
In concluzie ayahuasca este o bautura deosebit de inteligenta si potenta, dar
trebuie abordata cu maxim respect. Cinste celor care au gasit combinatia de plante,
reteta de fierbere si proportia precisa. Au fost cu adevarat niste genii.




 In spatiul transformarii (Otis - Ian. 2012)

 Acolo am intrat pe parcursul ultimelor doua sesiuni. Au fost doua, una pregatitoare pentru cea de-a doua. De fapt, uitandu-ma acum inapoi, vad cum fiecare noua sesiune este un rezultat al muncii pe care o faci cu tine insuti pe calea reamintirii si a transformarii. Dupa trei ani de munca de cautare continua, am reusit sa inteleg. Informatia acumulata de-a lungul acestor ani s-a interconectat cu ajutorul Doamnei, si am reusit sa vad tot atit de clar! Am primit toate raspunsurile, la toate intrebarile ce ma chinuiau de ceva vreme. Si am primit si bonus! Raspunsuri la intrebari pe care nu mi le pusesem inca. Ca intotdeauna Doamna a fost mult mai generoasa cu mine decit ma “asteptam” eu sa fie.

Ca intotdeauna, ea a fost inteleapta. A stiut cum sa ma captiveze si sa-mi adoarma mintea, plimbindu-ma mai intai prin alte dimensiuni si alte lumi. Mi-a aratat alte fiinte, cu altfel de tehnologii si altfel de idei despre ceea ce Este. M-a fermecat cu imagini si simboluri atit de hipnotizante. M-a redus la Atentie Pura prin cele mai delicate si complexe metode. Iar in momentul in care m-a adus in stadiu de pura atentie m-a lovit scufundindu-ma si innecindu-ma in cea mai profunda durere pe care am putut-o simti vreodata pentru ca mai apoi sa ma lepede de ea, sa ma curete si sa ma readuca in aceasta realitate cu o noua minte si cu un suflet eliberat!

Am intrat in cea mai profunda temnita a propriilor mele frici. Temnicierul eram chiar eu. Acolo se imbina lumina difuza a ceea ce am devenit in ultima vreme, cu intunericul profund al ranilor nevindecate timp de ani de zile si care, in bezna ignorantei, au avut un mediu propice de dezvoltare.

Suntem invatati sa credem ca timpul vindeca tot. Ca daca torni suficienta uitare peste rani, aceasta le va acoperi si, cu rabdare, va ajunge acel moment in care uiti de existenta lor. Gresit! Fiecare secunda de bandaj artificial pe care te fortezi sa o creezi nu face mai mult decit sa formeze un mediu in care ranile, pe care le negi, sa se adinceasca si sa te bintuie si mai tare in secunda urmatoare. Te simti din ce in ce mai dislocat de ceea ce esti, din ce in ce mai confuz, din ce in ce mai pierdut.

Acolo in acea negura, cu ajutorul luminii difuze care m-a insotit pe tot parcursul calatoriei, am avut ocazia sa-mi privesc fricile in fata. Ca atunci cind, prins intr-un labirint intunecat, cauti disperat iesirea cu ajutorul unei lanterne care nu prea functioneaza. Din cind in cind insa, lumina lanternei se intensifica proiectindu-se fix pe acele marcaje care-ti indica iesirea. Cum nu sti cit te va tine norocul si daca va mai exista un alt moment de lumina clarificatoare, singura posibilitate este sa lucrezi folosind pistele deja cunoscute. Pista urmatoare va fi doar un bonus de care nu poti decat sa te bucuri. Cu alte cuvinte, iti transcenzi fricile cu rabdare, una cite una.

De multe ori am auzit ca trebuie sa-ti infrunti fricile. Am inteles ca nu este asa. Fricile nu trebuie infruntate. A infrunta inseamna a lupta stiind din start ca oponentul, chiar si daca nu o are, macar pretinde o pozitie de superioritate. Lupta inseamna agresivitate iar pozitia, ierarhie. Fata de noi insine un trebuie sa existe nici agresivitate nici ierarhie. Ca sa te vindeci de propriile frici, nu te lupti cu ele. Fricile trebuie recunoscute si acceptate.

Intelegind asta, am inceput sa ma uit cu multa atentie la fiecare din ele. Pe masura ce le observam ele dispareau si lasau loc urmatoarelor, succesiv. Aceasta dizolvare curgea ca intr-o spirala ce stiam ca ma va duce catre descoperirea fricii primordiale. Frica de singuratate!

Atunci cind coborim in lumea materiala suntem iubire pura. Luam o forma fizica insa esenta noastra este intacta. Nu stim decit sa dam iar tot ce avem este iubire. Asa ca dam iubire. Pe masura ce inaintam in viata si ne dezvoltam forma fizica, pierdem insa din esenta. Uitam de iubirea care suntem in fapt. Cei care sunt aici dinaintea noastra au uitat deja ca in esenta sunt iubire. Ei nu mai stiu cum sa ofere dar nici cum sa primeasca iubirea in starea ei pura. Aceasta respingere a iubirii, singurul lucru pe care-l avem de oferit, ne face sa ne simtim diferiti si singuri. Suntem chiar capabili de a merge pina la a cauta forme artificiale prin care sa dam iubire celor din jur. Iar aceasta cautare de forme artificiale ne face pe noi insine sa uitam, la rindul nostru, cum sa primim iubirea.

Mi-a deschis cele mai ascunse surse de informatie. Catarindu-ma pe diferite nivele, escaladind numeroase lumi, m-a urcat in lumea spiritelor nematerializate, a celor care se pregatesc sa vina. Acolo am avut ocazia sa stau fata in fata cu unul din aceste spirite. L-am privit direct in fata, in ochi si mi-a spus ca ei, ca si noi, vin in aceasta lume cu planurile gata facute. Experienta pe care vor sa o traiasca este deja aleasa si pregatita. Mi-a mai spus si ca oamenii, ar trebui sa se gindeasca mult mai serios, atunci cind iau decizia de a a aduce pe lume un nou suflet, daca sunt pregatiti petru a-i asigura acelui suflet terenul optim pentru a putea trai experienta pe care si-a ales-o, fara ingradiri si prejudecati, fara agresivitate inconstienta si inutila si fara ideologii si dogme de mina a doua. Mi-a spus ca ei sut intotdeauna pregatiti. Cei care nu sunt pregatiti insa, sunt cei care ajuta la materializarea lor pe acest pamint. Nu sunt pregatiti sa primeasca iubirea pura, nu sunt pregatiti pentru a-i asculta pe cei ce vin si care au multe sa ne invete. In timp ce primeam aceste informatii, vedeam cum, noi oamenii limitam enorm posibilitatile unei entitati atit de mature si inteligente, doar pentru ca vin pe lume intr-o forma fizica care-i face sa fie complet dependenti de ajutorul si sprijinul celor care ii aduc pe lume. Aceasta dependenta insa, ii face pe parinti sa traiasca cu iluzia ca acel copil este proprietatea lor. Iar nevoia pe care o simt de a-si "proteja" proprietatea ii face sa o limiteze si sa o denaturalizeze. Parintii ar trebui sa se gindeasca serios la aspectele astea.

M-a plimbat apoi prin ea, prin interiorul ei organic, plin de intelepciune si cunoastere. Innotam prin verdele ei pur si ma simteam atit de bine. Bunica era cu mine si avea grija ca aceasta vindecare sa se produca. Simteam asta in inima. Dintr-o data am vazut un copil. Eram eu pe la virsta de 4-5 ani. Copilul era speriat si se ascundea de mine, in spatele meu. Din cind in cind scotea capusorul cautindu-ma insa cum ma uitam la el, se ascundea. Am inceput sa vorbesc cu acest copil si sa-l ademenesc sa vina linga mine. L-am luat in brate si l-am asezat in poala. Acolo am putut sa-l privesc in ochi si sa-l intreb de ce este atit de speriat. Mi-a spus ca ii e frica sa umble prin lume pentru ca nimeni nu-l iubeste. Mi-a aratat, cu amintiri, momete in care a inteles ca in lume nu exista iubire. Atunci l-am strins in brate si i-am spus ca eu il iubesc, il iubesc din toata inima. Si-am plins. Am plins impreuna cu acel copil, deschizindu-mi inima catre el si aratindu-i cum totul este iubire. Copilul s-a linistit si a disparut iar eu am fost dusa in lumea acuzatiilor si a judecatilor. Am vazut pe toti cei din viata mea pe care i-am judecat si pe care i-am acuzat de propria-mi ignoranta si suferinta. Si am inteles cum de fapt ei au acctionat in concordanta cu planurile mele si cum si cat de mult m-au ajutat pe calea transformarii. I-am inteles pe toti, pe absolut toti! Si m-am impacat cu toti si cu fiecare in parte. Aceea a fost o eliberare enorma! O eliberare de proprii mei demoni care intr-o secunda s-au detasat de mine formand in jurul meu o sfera de energii negative in care puteam distinge si intelege pe fiecare din acesti demoni.

Odata inteles acest aspect, bunica a vrut sa-mi arate cum sufera lumea. M-a scufundat in lumea suferintei si mi-a dat ocazia sa experimentez cum sufera cei care sufera cu adevarat. M-a trecut prin toate rele acestei lumi. Am fost in fiecare din toate razboaiele din istoria omenirii si am trait suferinta ranitilor, a muribunzilor si a soldatilor disperati sa-si mentina viata. Am fost in casele tuturor familiilor necajite din lumea asta, petru a trai suferinta acelor parinti care isi vad copii murind de foame sau ucisi de razboi, si am simtit suferinta lor. Am fost in paturile oamenilor grav bolnavi si a muribunzilor si am vazut disperarea cu care se agata de viata. Am trait suferinta acestor oameni. Am fost cu cei chinuiti si torturati pe nedrept. Am vazut cum distrugem aceasta lume pur si simplu pentru ca nu ne pasa de nimic in afara de propriul nostru “bine”, un concept de multe ori neinteles cu adevarat. In final am vazut imagini apocaliptice ale acestei lumi. Bunica vroia sa ma faca sa inteleg cam unde s-ar putea ajunge daca nu ne oprim si nu ne trezim. Am vazut, si mi-am dat seama ca nimeni n-ar vrea sa fie acolo sa vada aceasta lume distrusa. Toate acestea m-au scufundat intr-o imensa durere, pe care o simteam chiar si fizic, si care m-a facut sa strig “Opriti-va!”. Si-am plins. Am plins atit de mult pentru aceasta durere. Un plins linistitor pentru inima mea sfasiata de atita suferinta.

Am inteles ca nu e vreme de stat. Ca trebuie permanent sa fii constient ca totul este doar iubire si ca pentru a schimba aceasta lume noi trebuie sa ne reamintim acest lucru si sa nu-l mai uitam niciodata. Trebuie sa lucram cu noi insine pentru a redeveni iubire si pentru a fi iubire. Si avem obligatia de a-i ajuta pe care incearca sa-si reaminteasca. Numai asa ne ajutam pe noi insine si pe ceilalti.

M-a ajutat sa inteleg un concept care ma chinuia de ceva vreme: compasiunea. Sufletul meu a fost innundat de recunostinta si pace interioara. Am inteles inca o data cit de puternica este si cit de mult ne poate ajuta. Cit de inteleapta este ea si cita cunoastere ne aduce! Cum stie ea intotdeauna sa te poarte prin cele mai ascunse colturi ale subconstientului. Cum stie sa te bucure, sa se joace cu tine pentru ca, apoi, sa te azvirle in cele mai negre mocirle de unde te salveaza mai apoi. Te scufunda in cele mai teribile mizerii pentru a te invata cum sa te scoti de unul singur din ele pentru a reveni la o viata noua, mai curat si mai bogat in inima. Iti multumesc ca mi-ai deschis inima si ca m-ai facut sa ma uit la ea!

                                          

Reintalnirea cu mine (D.C. - Oct. 2011)

       Reintalnirea cu mine pentru ca asta a facut Ayahuasca, mi-a aratat “drumul spre casa.” Indrumat sa impartasesc din experienta mea am realizat ca sunt oameni care isi doresc sa afle din experientele altora ce au trait in momentele de dupa ce au decis sa duca paharul cu Ayahuasca la gura, asa ca pentru cei interesati am sa incerc in cateva randuri sa povestesc ce s-a intamplat cu mine. Am avut parte de trei sesiuni de ayahuasca, fiecare dintre ele fiind diferite una de cealalta, dar fiecare plina de invataturi.

      Prima s-a derulat in felul urmator. Dupa o zi de post a venit ora 21 si au inceput pregatirile pentru ce urma sa mi se intample. Cu minutiozitate s-a ales muzica, s-au aranjat lumanarile si betele parfumate, lucruri care nu prea aveau nici o importanta, nici un sens pentru mine. Dupa toate pregatirile a venit momentul sa beau licoarea. Am dat-o pe gat si am asteptat sa-si faca de cap. In aproximativ jumatate de ora a inceput show-ul.


     A venit valul si primul lucru pe care l-a facut a fost sa-mi dea doua palme si sa-mi arate cat de ignorant si de superficial am privit tot ce a insemnat pregatirea ritualului si puterea ayahuascai. Asigurandu-se ca am inteles lectia m-a lasat usurel, m-a luat pe brate si m-a purtat in alta dimnesiune, loc in care am avut parte de niste experiente pe care le pot cataloga ca fiind diferite de tot ceea ce am experimentat pana acum, atat la nivel vizual, cat si la nivel emotional, trairi care nu au nici o legatura cu ceea ce stim noi ca suntem, dar in acelasi timp atat de familiare.


     A durat cat a fost necesar sa ma linistesc, dupa care a venit momentul sa sa ma intorc sa ma mai cercetez putin si am fost pus fata in fata cu agitatia mentala, cu intrebarile care nu-si mai gasesc nici un raspuns cu intrebarile care pornesc din alte intrebari, agitatie care este similara cu o boala mentala, boala care provoaca suferinta sufletului. Dupa prima sedinta am tras concluzia ca sufletul meu este chinuit si ca eu alimentez aceasta suferinta.


    A doua sedinta a fost una inaltatoare in care madre ayahuasca mi-a aratat cata lumina sunt capabil sa eman si am inteles cum o reprim in viata de zi cu zi sa iese la suprafata prin frica si nesiguranta in sine. Daca in prima transa am realizat ca imi chinui sufletul, in a doua mi-a aratat ca sunt o fiinta de lumina si ca pot sa ofer lumii mult mai mult decat mi-am imaginat.


    A venit cea de-a treia sesiune, in care sosise momentul sa stau fata in fata cu demonii. Ajuns in partea intunecata a mea am inceput sa vad fete ale mele, roluri jucate atat constient cat si inconstient. Si le-am luat pe rand la disecat. A aparut demonul INVIDIE care trebuia exorcizat. Si s-a luptat mult, gaseam tot felul de explicatii ca sa-mi justific ca nu, eu nu sunt asa. In momentele cand incepeam sa-I caut justificari incepea chinul, rupea din mine ayahuasca, mi se intorcea stomacul si ma zvarcoleam. Si mi-a pus in fata filmarea cu mine, actor principal intr-un splendid moment de invidie. A fost momentul cand am recunoscut ca sunt invidios, dar nu s-a incheiat aici.


    N-a fost suficient sa recunosc ci m-a silit sa-I spun pe nume. Si asta am facut, singur, in intuneric am recunoscut cu voce tare : “sunt invidios”, dupa care a urmat o eliberare, un moment de liniste. Dar nu s-a incheiat aici si a aparut PREFACATORIA. Tot ce a urmat a fost identic cu prima faza, adica eu incercam sa neg, ayahuasca imi aducea dovezile si m-a silit sa strig intr-un final ca “sunt un prefacut”. A urmat al treilea LASITATEA care s-a manifestat ca si primii doi, dar in plus a venit cu ceva nou, adica a incercat sa ma ia si sa ma duca in locurile frumoase, unde nu este suferinta. Dar m-a tras ceva inapoi si nu m-a lasat pana nu am recunoscut si partea asta a mea. Si a tinut in ritmul asta multe ore, in care m-a chinuit tare de tot, pana cand am recunoscut ce trebuia sa recunosc, dupa care a venit momentul in care m-am privit de undeva din exterior cu compasiune, m-am acceptat si m-am iertat, moment in care m-am simtit ca si cand as fi lasat din spate zece saci cu nisip, nisip care-l caram fara sa fiu constient ca-l car, doar simteam o povara.


    Toate actiunile si toate gandurile intunecate se intorc ca un boomerang asupra voastra, asa ca aveti grija de voi, nu va faceti rau !

7 comentarii:

  1. Inaltator. Multumesc pentru aceste experiente.

    RăspundețiȘtergere
  2. Este extraordinar! Imi dorec foarte mult sa am parte de asa o experienta minunata! Am o curiozitate: este posibil ca un ritual cu Ayahuasca sa aiba loc si in alte locuri decat in Peru? In Romania, de exemplu, exista asa ceva? Va rog din suflet sa ma ajutati cu cateva detalii despre locul in care ati avut parte de aceasta purificare!

    RăspundețiȘtergere
  3. este ceva de necrezut,dar cum multi au avut asemenea trairi,iar eu am citit muuult mai multe(vezi horia turcanu,elena francisc, alin fumurescu etc.) inclin sa cred si sa doresc sa trec prin o asa experienta. Dar intreb daca se poate experimenta si in Romania,si daca au acces si cei mai in virsta dar cu curiozitate tinara? si cam care ar fi pretul?

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi se pare incredibil si extrem de ciudat cum unii oameni se lasa pacaliti de mintea unor alti oameni. Peterea mintii este mai puternica decat orice, ceea ce simtim cu adevarat este mai puternic decat orice stare de transa. Iubirea, tristeatea, ura, furia, sunt sentimente reale, demonii, iluziile, visle, transele...provin dintr-o dimensiune total diferita fata de cea in care traim, in care simtitm. Ceea ce nu poti atinge, cuprinde, mirosi, simtii...nu este real. Aceasta ar fi parerea mea. Stiu ca au practicat si eprsoane publice acest "ritual" probabil persoanele cu cel mai mare dezechilibru si confruntari interioare mari. Daca TU nu ai puterea sa iti recunosti tie insuti problemele, si sa le rzolvi, de ce ar putea-o face acest "ritual". Suntem chiar atat de slabi?

    RăspundețiȘtergere
  5. De cele mai multe ori, cei care considera o asemenea experienta psihedelica drept o "pacaleala", sunt cei care nu au avut parte de o astfel de traire niciodata, cei care neavand tangente cu acest areal inimaginabil nu pot concepe magnitudinea transformarilor care pot fi mediate prin aceste ritualuri. Ayahuasca pune la un sever test orice sceptic, orice ideologie de viata, orice perspectiva, orice persoana. Nu exista indiferenta in urma unei asemenea experiente... nu este nevoie de nicio convingere suplimentara, de nicio indrumare, nu este nevoie nici macar de Ego. Intr-un cadru adecvat, experienta si efectele sale sunt suficiente pentru a o intelege, a o asuma si a o transforma in ceva extrem de benefic la un nivel personal si intim. Nu este vorba de slabiciune, este vorba de a fi martorii unei manifestari a intregului nostru potential.

    RăspundețiȘtergere

Multumesc pentru comentariu !